|
Un concert ca cel la care am participat duminica seara in Suburbia ori iti place, ori iti displace. Alb – negru, culori intermediare nu se accepta, ca la orga, pe registre – crescendo, diminuendo, culori mixte mai putin.
Introducerea a fost facuta de un membru al casei - spre multumirea mea, pentru ca nu stiu cum, la un moment dat, am auzit Madvillain cu "All Caps". A fost piesa potrivita la momentul potrivit, ca mai apoi sa urmeze piese precum: Chubb Rock cu "The Mind", Rah Digga cu "Tight", piesa pe care nu o mai ascultasem de cel putin un an, A Tribe Called Quest – "Find A Way", Kool G Rap – "Blowin' Up In The World", Big Pun – "Spanish Harlem" si multe altele la fel de placute, dar la care lumea nu schita nimic.
Chit ca decorul din Suburbia nu e tocmai satisfacator pentru unii, oricine s-ar fi putut detasa de inconveniente ca sa se simta bine. Asta, abia dupa ce Paco a coborat de pe scena. Acest personaj cu o mutra neadecvata pe care l-as vedea drept artist doar intr-o orchestra-gigant in The Simpsons, de tip postromantic, doar asa, ca sa nu-l vad, canta doua piese care se voiau, total lipsite de ceea ce se numeste talent, total inestetic urechilor. Baietii aceastia, ca e plin de ei, strica bunatate de seara, in loc sa stea acasa pentru a-si practica hobby-ul si a nu deranja pe nimeni. Aici are si Cenzurah o oarecare vina pentru ca le-a gasit loc intr-un astfel de concert. 
Intra K-Gula pe scena. Aud "Asa a inceput", o colaborare cu Yolo de pe albumul de debut al trupei, formate din: Jojo – tobe, Johnny – bass, Nicu – clape, Vali – chitara electrica, Dj Undoo – platan, si vocalul.. miezul serii; am devenit melancolica auzind strofa lui K, are niste versuri care descriu foarte bine importanta pe care o detine muzica pentru o fiinta creatoare: "E mult prea greu sa renunt la toate cand poate ar trebui sa fie simplu doar sa stau deoparte / Am doua femei in viata – steaua mea si muzica, chiar si despartit de una lupt in continuare fiindca poate ne vom revedea". Pe artistul K-Gula il vad in "detentie", avand prilejul unei maxime introspectii, o concentrare de vointa uriasa pentru a realiza un proiect ce se bazeaza strict pe instrumente live, un mixer, un platan si o voce. Am dorit sa-l intreb care e hrana lui de zi de zi, asa incat el "a supt lapte" de undeva.. sa fie The Roots? Stim ca orice gest componistic pe hartie, daca nu e transpus in sunete reale, ramane pe undeva o creatie de muzeu, adica opera muzicala trebuie materializata in sunet, ori lucrul acesta existand, unde naiba e publicul?! Am ratat concertele precendete sustinute de ei, cateva la numar, prin urmare nu stiu daca publicul era intr-adevar mai solid la celalalte ocazii. Regret acordurile pierdute, e o imensa diferenta intre materialul audio si cel live. Nici nu pot compara, si mai regret ca nu exista mai multe capete care sa aloce volumul de timp si de munca necesar realizarii unui astfel de colos. Publicul a constat in prieteni ai artistilor si cativa oameni iubitori ai genului, in orice caz, prea restrans. 
Cu piese precum "Puterea E In Strada", "Da si Nu", "Cate din Cele", "Cunoasterea de Sine", "Langa Tine", "Poti sa te Ridici", "Dormi Linistit", "Idealuri", "Multe de Recuperat", "O Viata", s-a reusit umanizarea publicului intr-un mod desavarsit din toate punctele de vedere a instrumentelor “moderne”, incarcate cu resurse expresive superioare, conferindu-i concertului viata. Ca sa insist: s-a reusit pe de o parte, crearea stilistica prin respectarea sunetului in general; pe de alta parte, largirea potentialului expresiv datorita destinarii textelor - pline de "suflet" - instrumentelor vii. Nu mai zic cand am fost in fata, spre scena pentru a face poze si-am simtit basul chitarii, ce poate fi mai frumos decat chitara bas manuita de Johnny? Poate cate-un concert la luna, macar. Avem nevoie de mai multe concerte precum acesta, mi-e teama doar ca ar suscita un interes mult prea restrans, ca niciodata nu vor deveni prea populare. Sunt deznadajduita si in acelasi timp fericita ca cineva a facut acest pas, si l-a facut bine. I s-a vazut pe fata, in ochi, in gesticulari in timpul interpretarii; gandirea noastra a evoluat, insa structura, necesitatile, sensibilitatea, ideatia, fantezia, omenescul au ramas aceleasi – de aceea bine-am face sa ne impartasim universului grandios cu aceasta muzica.. vie. 
|
