Sunete Sub.Sol - Cronica One Be Lo & DJ Flip / Kazi Ploae si invitatii

Volumu' la Maxim...ilian

Login

Useri on-line

SSS recomanda...

Cronica One Be Lo & DJ Flip / Kazi Ploae si invitatii

Written by Vecina de la 10

Saturday, 16 February 2008

Ma tot gandeam cum sa incep a scrie cronica de la ultimul concert hip hop la care am luat parte, anume One Be Lo / DJ Flip, pe data de 08.02.08, in club Suburbia. Motivul ar fi simplu si trist. Concertele nu sunt tocmai dese, ca in alte tari europene, de aceea cred ca atunci cand are loc un spectacol, cei prezenti, ce-i drept, putini, dar de fiecare data, sa incerce sa poarte discutiile in incaperea unde are sa se tina concertul, pentru ca highlight-ul serii sa aiba si pentru cine canta. Cred ca e deprimant atat pentru artisti, cat si pentru cei aflati in fata scenei, ca in mijlocul prestatie sa dispara jumatate din public. Incep intr-o nota nu tocmai potrivita, dar daca tot ne place hip hop-ul, hai sa-l si auzim!

Eram in graba, concertul avea sa inceapa la ora 21. Stiind ca se intind de obicei, am ajuns in jurul orei 22. Practic, daca ar fi sa inceapa concertele la ora stabilita pe afis, s-ar canta pentru zece persoane care cel mai probabil se aflau in incinta clubului cu mult inainte, fara a avea vreo legatura directa cu evenimentul. Imi desfac nasturii de la jacheta in timp ce urc scarile si prima impresie cand am ridicat capul, a fost ca ma aflu intr-un Absinthe Bar - mult lemn de jur imprejur, ceea ce nu exista inainte. Fiind un local unde de la o perioada incoace se tin tot mai multe concerte, au creat inca un etaj unde sa ne putem desfasura daca e vorba de un interviu, filmare, etc. Eram atat de dezorientata incat n-am vazut nici garderoba care era tocmai in fata. Eh, incerc sa-mi strecor fularul si manusile prin maneci, buzunare, ca apoi domnisoara sa-mi spuna ca "face 1 leu", scot tot afara, caut marunt.. gasesc exact cat era nevoie, rasuflu si plec. Inauntru sunt izbita de aceeasi priveliste, oameni putini, imprastiati, nerabdatori sa-l intampine pe Kazi Ploae - cel care avea sa fie in deschidere. Ma duc la bar, ma intalnesc c-un prieten drag, stam de vorba, imi aprind linistata o tigara, ca dupa un minut Undoo sa-mi spuna ca nu se fumeaza.

^(Kazi Ploae)

Fumez ce am de fumat, apare One Be Lo cu geamantanul dupa el, era singur, se uita pe sus, curios.. si pentru ca am spirit de jurnalist in mine, i-am si zis "de ce esti singur, unde e Flip?", a zambit si mi-a replicat ca trebuie sa apara si el. Conversatia a durat cam 5 minute, pana sa apara Butch sa-l cheme la un interviu. Era incantat de ce vede si-mi spunea ca-i place locul, in special oamenii, chit ca i s-a spus ca atunci cand va ajunge in Romania va da de multi tigani, si ma tot intreba "unde-s tiganii?" - ca el nu vede strop de tigan imprejur. Amuzant momentul, dar si dezolant pe deoparte. Apoi ma intreaba cine presteaza inaintea lui si-i spun de Gorgone, accentuand faptul ca contine beat-uri zdravene si sa incerce sa fie atent la ele. Urmeaza o discutie scurta despre cariera lui solo, pe care eu una nu o apreciez in mod special, ii spun asta, ramane uimit, ca apoi sa-i spun ca ma inclin mai mult pentru Binary Star (trupa pe care o formeaza impreuna cu Senim Silla in 1998) cand vine vorba de materialele lui, si ca am o atractie pentru One Man Army (un alt pseudonim de-al sau). Incepem tot felul de discutii pe care nu avem timp sa le finalizam si pleaca pentru a da interviul - nu am intrebat daca pentru YO! sau Urban Groove, dar daca stati pe aproape cu siguranta nu o sa-l pierdeti. Ma gandeam cat de lejer ar fi mers un interviu pentru SSS, daca aveam o camera la mine..

^(Aforic)

Dupa nici 2 minute ma intalnesc cu DJ Flip care era inca imbracat, iesim la tigara, povestim si apoi ne intoarcem pentru concert. Kazi Ploae se afla deja pe scena, pregatit pentru a incepe concertul. Ne-a hipnotizat cu aproximativ toate piesele de pe albumul sau ce a fost lansat la Hades Records, anul trecut, mai putin cu piesele care erau doar instrumental - "Charles" sau "Becon les Bruyeres" - care-mi sunt si preferate. M-am bucurat nespus sa aud negativele, interpretarea lui Kazi fiind de aceasta data una reusita, spun asta pentru ca la concertul lui Raku de anul trecut n-am putut intelege mai nimic. A reactionat pana si One Be Lo in timp ce interpreta "Anul Celor 5 Tigri Galbeni" - o productie admirabila a lui Ortega, facandu-mi semn ca e impresionat. Artistul in cauza ar trebui sa fie mandru, chiar a reusit "sa fascineze nebunii de vineri seara" cu a sa prestatie. S-au alaturat la un moment dat Butch, Vlad Dobrescu, Aforic executand cu mare clasa "Cod Rosu" sau "Aprilie Jalnic", iar lipsa lui Cedry2k s-a simtit pentru ca "n-am sarit nimic in aer"! - din pacate. Pe final, apare si Bean (Blanoz Distrusos) care acompaniaza actul in propriul sau stil, de neinlocuit. Am avut impresia ca Aforic "a furat show-ul", degaja energie, putere, pana si lui Kazi. Ultima piesa - "Zenit" - "don't lossse it.. the drumsss!", cat pe aci sa nu o aud, Kazi fiind cu "plamanii perforati deja", dar "Aforic vineeeee!" si-i sare-n spate cu niste voci in ajutor. Zambesc cand aud piesa, imi duc mainile la cap. Nu-mi venea sa cred cum suna "Zenit" live! Poate cea mai buna piesa iesita in Romania anul trecut. Si cand Kazi uraste sincer, devine grabit, a plecat rapid pentru a se linisti cu Amon Tobin!

^(One Be Lo)

La scurt timp, apar One Be Lo si Dj Flip in prim-plan. Se incepe cu piesa "Rebirth", care deschide si ultimul sau album cu acelasi nume, lansat in 2007, la Subterraneous Records, dupa care se continua in aceeasi idee cu "Gray" si "The G Gap" - produsa de Jake One, favorita mea de pe album. Totul se desfasoara frumos, pana sa intorc capul si sa vad cat public a mai ramas. Ma gandesc acum ca majoritatea prezenta acolo nici nu era curioasa de ceea ce avea sa insemne HIP HOP, prestatia sa fiind cu zece niveluri peste ce am auzit la Afu-Ra, unde toti erau claie peste gramada. Ignor, pentru ca nu de asta eram prezenta si mi se da sa aud "The Underground" - a doua piesa de pe cel mai consistent album semnat One Be Lo, dupa parerea mea, S.O.N.O.G.R.A.M. - 2005, Fat Beats. Revine la ceva mai nou, "Smash" - a carei versuri mi-au ramas intiparite - mesajul fiind atat de frumos expus, plin de acuratete si cu mult "soul" - dau copy/paste la versuri, in special pentru cei care nu au fost prezenti, poate ridic interesul cuiva: A starving artist recited, feel the hunger inside it / So vivid when I spit it you picture – I didn’t write it / I lived it / Dollar signs don’t inspire these lyrics / Gold diggers for the mic – so enticing I’m Givens / Partaking the game survival of fittest / Of course Tiger Woods with the club banging Titelist, get it? / Got it? Good. Record it with Bonnie and mix it / Oxygen, hydrogen, nitrogen – the mind of a chemist / No green, pot of gold, isle of midgets / I’m lucky just to see the rainbow – keep my eyes on the prism / Intoxicated with colors, high and the sky is the limit / I’m not flattered you biters, you can hire a dentist/ - in mare, piesa exprima sentimentele sale fata de zona mainstream, in ideea in care un album semnat One Be Lo, nu are nevoie sa vanda "platina" pentru a fi un succes, iar versurile de mai sus arata cum un artist underground e mai degraba preocupat de arta, decat de faima.

^(DJ Flip)

Urmeaza "Don't Sleep" de pe acelasi album, prin care artistul ne da niste "street advices" intr-o nota mai filosofica, piesa are niste cut-uri din Nas - I never sleep, 'cause sleep is the cousin of death - la care publicul, cel inca prezent si cu urechile ciulite, reactiona prietenos. "Headlines" - un storytelling interpretat atat de bine, incat: She couldn’t believe her nose, her ears, or her eyes - desigur, versurile ii sunt destinate unui om al cavernelor, pesterilor, nicidecum mie, dar a reusit sa-mi imprime starea asta. Ca dupa asta, sa dea totul peste cap cu "Reality Check" - momentul mult asteptat - piesa de pe albumul duo - Masters of the Universe - un clasic pe zona indie care mi-a fost mult timp drag sa-l playez. Asteptam cu sufletul la gura sa cante si "Glen Close", dar din pacate nu aveau negativul la dispozitie. Piesa reprezinta pentru mine apogeul carieri sale - o capodopera care atinge exact acolo unde e nevoie. A avut o prestatie destuld e consistenta, si sincer, nu ma asteptam la asta. A cuprins cate putin din fiecare album din '98 pana in prezent. Cei care au fost prezenti si au stiut sa guste, au avut parte de o experienta frumoasa si unica. L-asteptam pe Flip in 2008 cu alti emcee talentati din zona underground-ului care merita a fi auziti pretutindeni.